Tolpi susţine o fată scrie o carte. O carte care zâmbeşte.

V-o prezint pe Laura Baban, ea este fata care scrie o carte. 

De fapt nu scrie doar o carte, scrie „CARTEA”. Cartea sufletului ei, a trăirilor, amintirilor, a iubirii ei de pe Muşatini şi a peripeţiilor prin care trece un căţel năzdrăvan adică Domnul Tic.  E o carte ce vine din sufletul ei sincer, deschis şi ghiduş care îi deschide ochii spre a vedea frumosul din jurul ei. 

Chiar ea  mărturiseşte „Cartea ”Domnul Tic și alte iubiri de pe Muşatini” a început în joacă. O joacă liberă pe care-am cunoscut-o abia după amarul moment al pierderii lui Tic. Însă după ce l-am găsit la 30 de km de Iaşi într-o curte a satului Erbiceni, după ce l-am căutat plângând pe bicicletă în tot orașul, după ce l-am văzut din nou în brațele mele, mi-am spus: ”O viață avem, colorată să fie! Hai să trăim!” Sunt povestioare adunate zi de zi, lăsam totul din mână și mă apucam să scriu ce-am trăit. Retrăiam de 10 ori când scriam. Simțeam că iau totul de la viață. Așa s-au adunat într-un an texte de-o carte. Poze de poveste cât pentru trei albume.”

Laura face parte dintr-un trio care îi oferă zi de zi material pentru poveştile ei. Alături de mândra noastră din poveste este Andrei, un crai de viţă aleasă care domneşte peste inima Laurei şi care o pozează la fieşice mişcare. Şi pentru a pipera atmostera apare şi Domnul Tic, un căţel care e la fel de năstruşnic ca cei doi, care te umple de energie şi lângă care nu poţi sta fără să schiţezi măcar un zâmbet. În cadrul ăsta Laura îşi scrie poveştile care parcă nu sunt din anul 2014. Au toate un aer inocent, boem, prea frumos pentru lumea agitată şi grăbită de acum. Când îi citeşti Laurei poveştile te întorci în timp şi simţi că îl auzi pe Creangă care povesteşte de smântânitul oalelor, de şmotritul mâţelor sau de Ozana cea frumos curgătoare.

De ce vă povestesc despre Laura? Pentru că iubesc oamenii frumoşi la suflet care au ceva pozitiv de transmis, care îţi încântă viaţa când îi cunoşti, care aduc o rază de speranţă, de voie bună şi de voioşie când sunt în preajma ta. Toate astea şi mult mai mult decât atât le-am găsit la Laura.

Prima dată am cunoscut-o la un spectacol caritabil, era înconjurată de copii şi veselă precum ei. Inima îi sălta de bucurie pentru că putea să aducă un zâmbet pe chipul micuţilor. 


A urmat apoi colaborarea la Swimathon. Aici am cunoscut-o cu adevărat pe Laura. Energică, amiţioasă, hotărâtă să îşi ducă misiunea de înotător până la capăt. A dat de veste în ţară că înoată pentru a asigura masa pentru 60 de copilaşi şi imediat lumea a sărit în ajutorul ei. A făcut multe valuri la Swimathon şi contribuţia ei a contat mult pentru toate sufleţelele mici pentru care Laura a prins drag. Iar la final se pare că răsplata ei a fost mai mare, după cum Laura ne spune: „Însă cel mai mult vreau să vă povestesc despre sentimentul de după. E o stare pe care n-am mai încercat-o, iar copiii erau atât de frumoşi. Printre picăturile care mi se prelingeau din păr am ascuns şi una-două lacrimi. Nu te mai doare nimic, nici muşchi, nici membre, nici plămâni. Doar sufletul, de emoţie, emoţia că ai primit mai mult decât ai dat...”

Şi povestea cu Tolpi e legată de Laura. A fost chiar acasă la meşterul Ion, a mirosit piele adevărată, a învăţat să coase în cruce şi nu a rezistat să plece de acolo fără o geantă proaspătă. Cel mai mult mă bucură că datorită Laurei am dat peste Andrei, „fotograful sufletului ei”, un fotograf grozav care face nişte minunăţii de poze pentru Tolpi.

Acum cu mic cu mare eu îmi doresc să ne adunăm şi să o ajutăm pe Laura să îşi ducă visul la capăt, un vis la care Laura ţine mult mult: 
 



„Îmi doresc să-mi ţin cartea în mână, s-o dau oamenilor şi să văd cum cartea zâmbeşte în mâinile lor. Este o carte veselă, pentru fiecare, de la mic la mare. Este o carte pe care toată lumea o va iubi!”

Are nevoie de 6.000 de lei suma necesară pentru tipărirea şi distribuirea cărţii, bani pe care Laura trebuie să îi strângă până pe 31 aprilie 2014.

Pentru a o spijini Tolpi scoate la licitaţie geanta Evdochia - Bradul tainic.  Geanta este 100% din piele, făcută de mâinile dibace ale meşerului Ion Iloaia din Rugnioasa. Am ales o geantă verde pentru că verdele e culoarea preferată a Laurei, iar dacă s-ar transforma într-o culoare carte ei, verde ar fi! Mai multe detalii despre geantă aflaţi aici. 

Licitaţia se face pe pagina nostră de Facebook. Preţul de pornire este 125 de lei şi perioada în care puteţi licita este 3-10 Aprilie. Livrarea se face oriunde în ţară, transportul este gratuit iar geanta este minunată, ca să nu mai spunem că e unică!

Vă invităm să faceţi parte din poveste şi să licitaţi pentru geanta Laurei. Toţi banii vor fi donaţi pentru publicarea cărţii. 

De nu puteţi licita pentru geantă atunci o puteţi susţine altfel pe Laura:

• O puteţi susţine financiar donând o sumă în contul ei RO96BRDE240SV85776112400, titular: Laura Baban, swift: BRDEROBU, banca: BRD
• Laura şi-a scos rochiile de poveste la vânzare. Le puteţi admira aici şi dacă vă face vreouna cu ochiul nu  fiţi subţiri la pungă ci îndrăzniţi să fiţi de poveste cu o rochie pe măsură.
• De vă place Laura daţi sfoară’n ţară şi printre prieteni ca să afle cât mai multă lume de visul ei frumos. 

Laura sigur va găsi o cale prin care să vă spună "Mulţumesc!", căci sufletul ei nu lasă nici o faptă bună fără răsplată.

Frânturi din cartea ”Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini”  le puteţi savura pe pagina Laurei  iar statusul proiectului şi suma de bani strânsă e mereu actualizată aici . Peisajul nu ar fi complet fără ochiul de fotograf al lui Andrei care surprinde mereu o  ipostază şugubaţă a DomnuluiTic, care are şi el o pagină specială, că doar e vedetă.

Dacă eu nu v-am convis să o sprijiniţi pe Laura atunci îi las pe alţii să o facă: ce înseamnă poveştile Laurei pentru cei care o citesc, Radio Hit, Radio Iaşi, Nicoleta Stoian, Anda Elena, Mădalina Buzdugan, Adriana Zavoi, Alice Ciobanu şi Maura Anghel, Anda Alexandra, Biciclop, Cruella, Andreea Toader, Tulip şi mulţi alţii care vor urma.

Să nu o leşi pe Laura să îşi scrie cartea e ca şi cum i-ai lua peniţa lui Mihai Eminescu, viora lui Ciprian Porumbescu, dalta lui Brăncuşi sau pensula lui Nicolae Grigorescu. E ca şi cum ai opri un talent să se nască, să iasă în lume ca să bucure şi pe alţii.

Să nu omorâm talentul ci să-l spijinim să fie!

Cu drag,

Roxana. Vocea din spate. Tolpi